CAJU by Joseph Hadad – great food, awful service

Saptamana asta, echipa noastra a fost rasfatata cu o cina din partea companiei, iar noi am ales pentru iesire, unul din cele mai prestigioase restaurante din Bucuresti: CAJU by Joseph Hadad.

CAJU

Aflat in inima Bucurestiului, exact in spatele Ateneului, CAJU a fost gandit ca o brasserie, cu preturi putin peste medie, deci nu chiar exagerate si cu preparate cu puternice influente nord africane, concepute de cunoscutul bucatar Joseph Hadad.

Design cald si primitor

Brasseria nu este foarte mare, dar are un design placut, cald si primitor, lucru pe care nu il pot spune si despre angajatii de acolo. Pot spune ca experienta noastra acolo a inceput indoielnic, a continuat foarte bine si s-a terminat dezastruos. Drept urmare, o voi povesti urmand linia cronologica. Va indemn sa nu ratati sfarsitul, e partea cea mai interesanta! 😉

Am ajuns la ora 18:00, asa cum aveam rezervarea, imediat dupa birou, deci imbracate toate cele 6 fete destul de office. La intrare, desi era aproape gol restaurantul si erau vreo 3 chelneri care se conversau cu barmanul, nu ne-a intampinat nimeni si au schitat un “Buna ziua” cand am ajuns in dreptul lor, in spate, unde era barul. Le-am comunicat ca avem o rezervare, ne-au condus la masa, ne-au intrebat daca dorim apa, toate bune si frumoase. Doua fete au vrut si apa, drept urmare au adus o sticla de 500ml de Vittel (cea mai scumpa apa din meniu – 19 lei) si au impartit-o la 2 pahare, in loc sa aduca fiecareia cate o sticla sau sa intrebe daca nu cumva dorim sticla la 750 (alta marca, care era doar 12 lei). In fine, sa zicem ca aici a fost greseala noastra ca nu am cerut ceva in mod deosebit. Cocktailurile, pe care le-am cerut in acelasi timp toate, au venit pe rand, barul fiind fix langa noi, iar chelnerului fiindu-i mai simplu sa mute cate 1-2 bauturi pe masa, decat sa le aduca pe toate in acelasi timp. Din nou, sa zicem ca nu atat de deranjant. S-a comandat Pepsi, Aperol Spritz, Mojito, Hugo si Pina Colada. Cocktailurile erau bunicele, dar destul de slabe si putin aromate. Oricum noi am mers pentru mancare, nu pentru bautura.

Partea cea mai buna a serii a fost mancarea in sine, care este delicioasa. Fiind 6 persoane am comandat diverse la starter si am impartit: halloumi prajit cu tzatziki, tagliatelle cu baby calamari si Oriental snack, toate insotite de celebra lor paine marocana, proaspat scoasa din cuptor. Cel mai mult mi-a placut oriental snack, care consta in zacusca, salata de vinete, humus si tahini.

Painea Marocana

Oriental Snack

Halloumi la gratar cu sos Tzatziki

Tagliatelle cu baby calamari

La main course, am avut preferinte variate: de la lamb chops, vita, sea bass, chiar si fish & chips. Lamb chops au fost perfect gatite, servite pe un pat de salata calda de bulgur, care mie personal mi s-a parut putin cam prea sarata, dar mie nu-mi plac mancarurile sarate in general.

Muschiuletul de vita mi s-a parut mult prea in sange si eu chiar il mananc medium rare, dar, din cel luat de colega mea, practic curgea sangele. Totusi am gustat o bucatica mai din margine si se topea in gura. In mijloc cred ca era altfel situatia. De altfel, mijlocul a ramas in farfurie. Frumos ar fi fost sa o intrebe cum doreste sa fie gatita carnea.

Vita cu piure cu trufe (before)

Vita cu piure cu trufe (after)

Sea bass-ul si Fish&Chips in schimb, erau perfecte. Nu m-as fi gandit ca acea combinatie de biban cu kale si sos picant poate fi atat de delicioasa.

Kale Sea Bass

Fish & chips a fost destul de clasic, putin inecacios, dar in combinatia cu salata coleslaw mergea la fix.

Fish & Chips

Din fericire, felul principal a fost adus in acelasi timp pentru toata lumea, nu pe rand ca bauturile, insa se pare ca angajatii nu prea cunosc regulile de bune maniere in restaurante, mai precis ce inseamna asezarea tacamurilor, fiind gata sa ia farfuria unei colege, desi ea nu terminase si avea tacamurile asezate corespunzator. In alta parte poate ca nu as fi sesizat, da aici aveam ceva mai multe pretentii.

Totusi, preferatele mele, au fost fara indoiala, deserturile. Am comandat Pineapple Ravioli, Chocolate Tart si Coconut Tiramisu.

Pe langa designul deosebit, cu multa culoare in farfurie, gusturile se imbinau perfect. Eu sunt un mare fan ciocolata, asa ca tarta m-a cucerit fara drept de apel, cu o textura perfecta.

Chocolate Tart

Pinapple ravioli a fost, cu siguranta, o surpriza. Clasicul ravioli, era, de fapt o felie foarte subtire de ananas intr-o farfurie cu sos de vanilie, inghetata si fructe de padure – foarte racoritor si fresh.

Pinapple ravioli

Tiramisu este complet reinventat; in loc de piscoturi, era blatul de la o negresa sfaramitat si imprastiat prin farfurie cu gramajoare de crema de cocos foarte fina.

Coconut Tiramisu

Fructele de padure si florile colorate au fost nelipsite din toate farfuriile si au dat atat culoare, cat si gust, pentru ca erau comestibile.

As fi putut zice ca desertul a sters toate greselile de servire din acea seara, dar circul a inceput cand a venit nota. Fiind pe banii companiei, am cerut factura si am dat datele firmei. Prima factura au gresit-o complet. Am inteles, pentru ca se pare ca aveau in arhiva niste date vechi si, in loc sa se uite pe ce am dat noi, au luat direct din sistem. Problema a fost cand au gresit si a doua data si mai ca a smuls contrariat chelnerul factura din mana colegei mele cu un “Unde mai e gresit?!” pe un ton deloc prietenos. I-am explicat ca era IBAN-ul gresit, dar se pare ca nu suntem prea credibile, pentru ca a trantit factura pe masa, vizibil deranjat si a inceput sa verifice si el, scapandu-i greseala bineinteles si aproape urland apoi ca ‘nu e nimic gresit’. I-am aratat ca erau 2 cifre si a plecat sa o corecteze din nou. Pentru ca procesul dura destul de mult, am aruncat un ochi, cu ceva mai multa atentie si pe bon.

Am fost destul de surprinse sa descoperim in plus o apa (da, aceea la 19 lei), un Pepsi si un pahar de vin. L-am chemat pe chelner pentru a-i spune. In loc sa-si ceara scuze pentru greseala, si-a chemat cei 2 colegi care mai ajutasera la servire sa se certe cu noi. Referitor la apa stiu sigur ca s-au comandat 2 la inceput si inca una la desert, totusi pe nota erau 4. Pepsiul la fel, doar ca aici l-am auzit si pe barman spunandu-i ca s-au comandat doar 3 in toata seara aia. Cum au ajuns 4 pe nota noastra, nu stiu.

La vin a fost cel mai interesant, pentru ca eu am fost singura care a baut un pahar de vin, si efectiv, a trebuit sa ma cert cu unul dintre ei care venise sa imi arate unde a pus paharul (intre mine si colega din fata), ca si cum l-ar fi adus ei. I-am explicat ca acolo stateam eu si ca pentru mine era paharul, singurul de altfel. Pe al doilea unde l-a dus? Bineinteles ca raspuns pentru aceasta intrebare nu exista, dar incercau sa ma induca in eroare cu putina agresivitate si sa ma convinga ca nu mai stiu cat am baut. Pana la urma, dupa ceva dispute, ne-au returnat banii cash pe cele 3 bauturi, cu o atitudine de parca ne faceau o favoare. Nu era mare lucru la nota enorma pe care o aveam, dar era o chestie de principiu si corectitudine si chiar nu o sa accept sa fiu mintita in fata cu nonsalanta.

Singurul regret a fost ca deja platisem cu cardul, iar bacsisul a fost inclus pe factura, altfel clar nu le lasam nimic la comportamentul de stadion pe care l-au avut.

In concluzie, e pacat de mancarea absolut sublima pe care o servesc acolo. Personalul nu numai ca nu se ridica la inaltimea experientei, dar o mai si strica. In loc sa plecam acasa fericite si inca resimtitnd gustul dulce al minunatelor deserturi, am plecat cu gustul amar al unei ore de dispute cu personalul.