(dacă nu skiezi și nu te dai cu placa, dar vrei să te bucuri de munte iarna)
N-am fost niciodată mare fan al sporturilor de iarnă, dar la munte este singurul loc în care îmi place zăpada și mă pot bucura de ea. Îmi doream un weekend în care să mai prind ceva zăpadă, dar în care să și alte activități în afară de ieșitul la restaurante sau statul la baza pârtiei. Așa am ajuns la mijlocul lunii martie la Predeal, într-o cazare super faină fix langă pârtia Clăbucet – Clăbucet Studio. Trebuie sa v-o arăt și o recomand din tot sufletul, pentru că e superbă, spațioasă, are tot ce îți trebuie, inclusiv o chicinetă echipată full, câteva jocuri de societate și, piesa de rezistență, produse speciale pentru femei în baie, iar gazda a fost mega draguță și ne-a lasăt o sticlă vin cadou. În plus lumina superbă care bate dimineață în cameră face toți banii.
Mai mult eram la distanță de 10 minute pe jos de restaurantele alea faine. Care sunt alea? Noi am încercat 2 dintre ele, printre cele mai bine cotate din Predeal. Primul a fost Ceaunul de munte unde am luat cina vineri seara când am ajuns. Am încercat o pulpă de rață delicioasă cu varză și pastrama de berbecuț cu mamaligă la plită și mujdei. Trebuie să recunosc că ne-a fost greu să alegem pentru că toate preparatele arătau super bine.
Al doilea restaurant a fost Dragului, despre care sigur ați auzit, fiind restaurantul hotelului cu același nume din Predeal. Am ajuns aici super înfometați după o drumeție despre care vă povestesc imediat și n-am fost dezamagiți. Am încercat ciorba de fasole cu afumătură, coastele cu cartofi și cocoșelul de munte cu cartofi. Nu puteam să nu încercăm și faimoșii papanașii. Totul a fost delicios, serviciul a fost impecabil si foarte rapid, lucru surprinzător având în vedere cât de mare și de aglomerat e restaurantul.
Highlightul weekendului, pe lângă mâncare a fost drumeția pe care am făcut-o până la Cabana Susai. Traseul pornește aproape de cazare de lângă pârtia Clăbucet din Predeal și este unul relativ ușor pe timp de iarnă (și probabil extrem de ușor vara), iar eu îmi doream demult să fac un traseu de munte iarna. Pot spune că e chiar perfect pentru începători. l-am făcut în aproximativ 2h pentru că se urcă totuși mai greu pe zăpadă și ne-am tot oprit pentru a admira peisajele albe de vis pe care nu credeam că le mai prindem în martie și care erau cu atât mai spectaculoase având în vedere soarele puternic.
La cabană ne-am recompensat cu un gin tonic, dar aveau și mâncare, și vin fiert și cafea / ciocolată caldă, apoi am coborât înapoi spre Predeal pentru a lua masa copioasă de care vă povesteam mai sus. Dacă mergeți în zonă primăvara – vara, puteți coborî până în Azuga pe un alt traseu, pentru o plimbare mai lungă.
Clar, recomandarea mea pentru cei care nu skiază sau nu se dau cu placa, este să încerce un traseu montan pentru a se bucura pe deplin de o excursie la munte.
Duminică am decis că o vizită la Castelul Cantacuzino ar fi perfectă. Toată lumea stie de acest castel din Bușteni și de view-ul spectaculos pe care îl are, dar noi am decis să-l și vizităm și sa-i aflăm istoria. Este la fel de impresionant și la interior, chiar dacă multe detalii au fost acoperite / distruse în vremea comunismului, și vă recomand dacă tot vă opriți la cafea pe terasă să-l și vizitați. Turul este ghidat și este o doamnă draguță care vă povestește despre istoria castelului, și de obicei sunt găzduite și alte expoziții la etaj.
Am încheiat excursia cu o cină la restaurant Tirol, încă un local superb din Sinaia cu mâncare cu specific austro-ungar. Am încercat un gulaș și un snițel clasic, dar piesa de rezistență a fost desertul – Kaiserschrmarrn, un fel de placintă cu gen de prune care se serveste flambată. Din păcate n-am apucat să fac și poze, dar credeți-mă pe cuvânt că nu o să regretați o vizită la acest restaurant. Am aflat că există un restaurant Tirol și în București pe care abia aștept să-l vizitez.
Sper ca weekendul meu de om care nu are treabă cu sporturile de iarnă să vă inspire să nu ocoliți muntele iarna chiar daca n-aveți treaba cu pârtia.
